Uica Ioan, din Caraş-Severin, creşte o rasă de ovine unică, aflată în patrimoniul genetic al României

Uica Ioan Pau din Giurgevec, judeţul Caraş-Severin, a trecut de şaizeci de ani de viaţă, dar creşte oi de când se ştie. De fapt el se trage dintr-o familie de oieri, şi tatăl a avut ovine şi bunicul său. Ioan s-a născut printre mioare şi vrea să fie alături de ele până la sfârşitul vieţii. Are şi de ce. El deţine o rasă de oi unică, Racka, aflată în patrimonial genetic al judeţului Caraş-Severin şi al României.

Peste 2.000 de exemplare în Banatul Montan

Crescută îndeosebi în Munţii Banatului, Racka este foarte puţin cunoscută în România. Particlaritatea acestor ovine este că posedă coarne lungi sub formă de spirală sau tirbuşon, orientate lateral şi înapoi, atât oile, cât şi berbecii, ceee ce le face mai dificil de diferenţiat.Lungimea coarnelor este de 50 cm pentru berbeci şi de 30 cm pentru oi. Rasa este crescută pe o zonă restrânsă, în primul rând, ca rezervă de gene, iar baciul Ioan are numai 60 de capete, dintr-un număr de peste 2.000 de mioare, cât există în Banatul Montan.

Problema e că acestea sunt sedentare, neadaptate la transhumanţă. Deşi au lână multă cu fir lung şi creţ aceasta este de proastă calitate, de aceea oile sunt crescută cel mai frecvent pentru plăcerea de a deţine o rasă pură, pentru producția de lapte, dar şi pentru carne. Uica Ioan poartă în cap o pălărie verde de pădurar, are mustaţă groasă, grizonată şi un zâmbet permanent pe buze, ce îi oferă un aer vesel şi pişicher. Când vorbeşte despre neajunsurile vieţii de crescător de animale şi de ignoranţa guvernului şi a politicienilor nu o face cu mânie şi nici nu ar dori vreo răzbunare. Este ca ciobanul din balada „Mioriţa” acceptă soarta aşa cum e, dar se descurcă.

De obicei mai vinde miei şi brânză şi mai scoate un bănuţ. Sunt persoane care află că el creşte oi cu coarne sub formă de tirbuşon şi îl contactează pentru a le da două-trei exemplare, pentru a le creşte ca hobby, din plăcerea de a le avea în curte. Lână este neomogenă şi de proastă calitate şi uica susţine că nu o utilizează şi nu tunde mioarele. „Lâna o îmbracă numai pe oaie, nu şi pe mine. O protejează pe ea”, încearcă să glumească baciul.

“Acolo sus, nu le pasă de noi, de fermieri!”

Despre această rasă se mai spune că este de tipul Zackel şi îşi are originea în Ungaria, dar ciobanii români o recunosc ca o rasă valahă autohtonă, nicidecum ungară. Ioan Pau recunoaşte că nu prea are avantaje economice din urma celor 60 de mioare, dar îşi permite să le crească, fiindcă nu are costuri de întreţinere mari. Oile sunt furajate pe păşune, cu excepţia perioadei de fătare. Totul e pasiune, iar banul prea puţin contează. Aşa au procedat părinţii lui, aşa procedează şi el.

“Agricultura nu e rentabilă. Numai se vorbeşte că agricultura ne salvează de la foame, dar nu se face nimic în sprijinul nostru, al fermierilor. E nevoie de omul potrivit la locul potrivit, acolo sus, pentru a înţelege că avem nevoie şi noi de ajutor. Aşa ceva nu se poate. Nu ai voie să vinzi nici la piaţă, atunci când mai ai ceva de dat. Când mergi la autorităţi să te plângi şi să le ceri sprijin e degeaba. Nu ne ia nimeni în seamă. Aşa o fost aşa va fi. Nu le pasă, acolo sus”, s-a plâns uica Ioan Pau, cu nelipsitul zâmbet în colţul buzelor.