Dintre artiștii și creatorii de frumos pe care îi are PPUsl Timiș, partid condus de cel mai reprezentativ eurodeputat român, Maria Grapini, iată că se remarcă Traian Pintilie, secretarul general, militar de carieră, dar, mai înainte de toate, un foarte talentat poet.
Deși el scrie pozie de succes încă din copilărie, a debutat în volum după 1990. Până acum, a reușit să scrie patru cărți de versuri, iar în aceste zile se află în pregătire o antologie despre întreaga lui operă. De fapt, de-a lungul anilor, Pintilie a publicat poeme în multe reviste literare sau neliterare, inclusiv în fostul cotidian din Timișoara, Drapelul roșu, și în revista de specialitate “Pentru Patrie”. Mai mult, în curând, va apărea volumul doi al unui almanah, unde sunt cuprinse personalitățile județului și marii creatori, printre care și Traian Pintilie.
“Eu sriu poezie încă din copilărie, iar de lungul anilor am publicat versuri în diferite reviste, inslusiv în fostul cotidian Drapelul Roșu din Timișoara. Eu, fiind de carieră militară, am avut și poezii incluse în publicațiile de profil ale armatei. Una este “Pentru Patrie”. După 1990, am fost invitat de mai multe ori și la radio unde am discutat despre literatură și, îndeosebi, despre poezie. După 90, am și debutat cu prima carte de poeme, iar în acest moment, am patru volume personale de versuri, dar am fost inclus și în mai multe cărți colective sau în almanahuri. Acum, se află în pregătire volumul doi al unei ample lucrări unde sunt incluse mai multe personalități și creatori, printre care și eu cu poezie”, a declarat Traian Pintilie.
Prezentăm opinia scriitorului Lucian Alexiu despre trei cărți ale talentatului poet umanist, Traian Pintilie:
Volumul “Din oglinzi”
“Cu o vădită risipă de imaginație lirică și o asumare a unui lexic ce trimite fără greșeală la practici ale poeziei de sorginte petrarchizantă, Traian Pintilie nu se sfiește, într-un sfârșit de veac al tuturor apostaziilor culturale și de cvasi-generală renunțare la verificata știința de punere a versului în tipare metrice riguroase, să vâslească împotriva curentului. Privilegiază, cu alte cuvinte, limpezimea expresiei, frazarea muzicală, latura cantabilă a poemului, adjudecând pentru stanțele ce dau nota reprezentativă a volumului de față un sentimentalism prin nimic reprimat-tonalități melancolice, patetice, exultanțe și celebrări ale erosului, nostalgice întoarceri la spațiile copilăriei și ale unei tinereți etern strălucitoare”.
Volumul “Cumpănă în amiază” (2001)
“Aflat la al doilea volum de poeme, după “Din oglinzi” 1998, Traian Pintilie rămâne același fervent al versului muzical, al cuvântului eufonic – plasându-și liricele efuziuni ca și nu mai puțin, ironicele, uneori distant – sarcasticele considerații despre ezistență și civilizație într-un șir de poeme înstrunate în tipar clasicizant. E o poezie, în fond, mai nicicând de concepte, dând curs, dincolo de mode și vremi, trăitului, consemnării momentelor privilegiate ale existenței – celebrândvârstele și momentele aurorale, copilăria, un spațiu naturist, visul, erosul”, scrie Alexiu.
Volumul “Corabie pentru un naufragiu” (2005)
“Situat prin proprie voință, departe de lumea dezlănțuită a literaturii ultimelor decenii, de exponenții școlițelor literare aflați, parcă, și ei, la tot mai mare depărtare de înțelegerea și de așteptările contemporanilor pe care doresc să și-i facă martori la propriul destin scriitoricesc, Traian Pintilie își adaugă la activ, la patru ani, la cinci ani o dată, încă un volum de versuri, mărturie a liricelor sale strădanii de trubadur impenitent, de elegiac cântăreț al femeii, având întotdeauna la îndemână un cuvânt pasional, un refren grăitor ori, baremi, o vorbă de duh, toate acestea ca pentru a spune că drumul către sensibilitatea și înțelegerea fratelui său, cititorul, îi este mai prețios decât orice expereriment ori partizanat literar”, mai explică Lucian Alexiu.
Gh. M.
