Peste 100 de lucrări Corneliu Baba, într-o expoziție în premieră, la Muzeul Național al Banatului

Peste 100 de lucrări Corneliu Baba, într-o expoziție în premieră, la Muzeul Național al Banatului

- in Actualitate, Cultura, Locale, Social, Stiri
0

Peste 100 de lucrări semnate de Corneliu Baba – desene, eboșe, schițe, studii – au ajuns la Timișoara în una din cele mai complexe expoziții privind opera marelui artist. Expoziția Corneliu Baba a fost deschisă vineri seară, în mansarda B2 a Bastionului Theresia și va putea fi vizitată până în 31 ianuarie 2020.

Expoziția a fost realizată și cu sprijinul Mariei Albani, legatarul testamentar al pictorului, cea care a scos pe piață primul volum despre viața maestrului.

„În 1986 eram redactor la Uniunea Artiștilor Plastici, la sectorul Artis, care era departamentul care se ocupa de publicitate. Se tipăreau albume cu artiști contemporani, pictori, sculptori, tabăra de la Măgura. Conducerea Uniunii a mai trecut în activitatea ei încă un proiect care se numea Mapă, 12 desene de atelier. Mie mi-au revenit două mape, cea a sculptorului Ion Irimescu, care la vremea aceea era președintele Uniunii, și mapa Corneliu Baba. M-am prezentat la maestru acasă, i-am povestit despre ce este vorba, a fost de acord. Mi-a zis să îl las să îmi aleagă mai multe desene pentru ca apoi să alegem ce se potrivește tiparului. Tiparul la vremea aceea se făcea cu două culori. Printre altele, m-a rugat să îi aduc și niște trageri de tipar pentru că îi plăcea tonalitatea pe care o avea câte o tragere din asta. Chiar în expoziție este o lucrare care se numește Maternitate din 1980, care este dintr-un calendar. Nu i-a plăcut cum era tipărită și a repictat-o. Așa făcea și cu aceste trageri. L-am întrebat pe maestru dacă poate să-mi dea și un text despre desen, fiindcă știam însemnări între desenuri și le mai numea și desemne. L-am întrebat de ce le numește așa. Mi-a răspuns așa: desenul e înțeles în general ca traseu, urmă, a unui instrument, eu îl înțeleg ca descărcarea energiei unui gând plin de o sumă de sentimente, emoții. Intensitatea acestuia lasă întradevăr urme care sunt desemnate să devină temelia unei lumi, o lume zidită de creatori indiferent dacă este scriitor, compozitor, sculptor sau pictor. Cu această amintire în gând m-am gândit această expoziție <Fața din umbră>„, a spus Maria Albani.

La Muzeul Banatului se află 112 de lucrări semnate de Corneliu Baba – desene, eboșe, schițe, studii – unele expuse o singură dată la Muzeul Național de Artă a României, altele deloc. ”Expoziția se desfășoară cu sprijinul doamnei Maria Albani și îi mulțumesc că a adus la Muzeul Banatului o astfel de expoziție, unde se află pentru prima dată. Acesta este unul dintre rolurile CJT, să sprijine și arta. O asemenea expoziție este foarte importantă pentru Timișoara 2021 -Capitală Europeană a Culturii. Sunt convins că o continuitate a acestei expoziții foarte importante pune Timișul și Timișoara pe harta culturii europene și mondiale. Mă bucur că asemenea opere de artă ale maestrului Corneliu Baba se află la Muzeul Banatului”, a declarat Călin Dobra, președintele Consiliului Județean Timiș.

Pe lângă portrete și schițe, iubitorii de artă pot admira și tablouri cu teme istorice sau religioase, unele dintre acestea fiind prezentate în acest an și la o expoziție în China. „Este o expoziție în premiera pentru Timișoara, la fel ca și pentru Muzeul Național al Banatului. Este o expoziție deosebita, sunt 120 de lucrări, atât picturi, cât și grafice ale lui Corneliu Baba. O expoziție care merita vizitată pentru că va sta destul de mult timp. O expoziție pe care cu greu am reușit să o aducem, ocazie cu care îi mulțumesc doamnei Maria Albani și Consiliului Județean pentru încredere„, a spus Claudiu Ilaș, managerul Muzeului Național al Banatului.

Expoziția este realizată cu sprijinul Consiliului Județean Timiș și va putea fi vizitată până în 31 ianuarie 2020.

Nu se poate să nu ai sentimentul că nu te afli în fața unui pictor în sensul comun al cuvântului, ci în fața unui personaj, care își asumă nu o poetică artistică, a umbrei, a culorii, al liniei, ci o poetică mult mai profundă. Atunci când intri pentru prima oară într-o expoziție Baba ai senzația că ești tras de o mână nevăzută și așezat în mijlocul unui univers în care lucrurile se petrec altfel. Nu e un pictor care ne amuză, ne reconfortează sau un pictor care ne place. Verbul a plăcea la Baba este undeva așezat într-un altfel se context”, a subliniat prof. Tolcea.

Când se revoltă însă, şi nu sânt rare aceste momente, revolta lui este fundamentală. El se manifestă atunci radical, iar lucrările care dezvăluie acest fapt arată cu totul altfel, atât din punct de vedere narativ, cât şi din punct de vedere plastic. Iconografic, scenele de revoltă nu pot fi decât scene de grup, iar ca modalitate de tratare ele sânt opuse ideii de ceremonial şi de încremenire într-o gestică la limita ritualului. Revolta nu este însă niciodată la Corneliu Baba o stare pură şi o acţiune sălbatică. Dublată întotdeauna de durere, de o anumită descompunere lăuntrică, ea capătă, simultan, înfăţişarea pierderii de sine, a disperării şi a spaimei. Şi aceasta din pricina faptului că pictorul nu mai face aici un portret de grup, şi nici măcar portretul unui grup, ci schiţa vagă a unei stări care trece dincolo de orice configuraţie obişnuită. Durerea şi revolta, din perspectivă morală, distorsionează şi alterează orice expresie, iar din perspectivă plastică reduce totul la pete mari, decupează volume şi suprafeţe puternice şi îi imprimă tuşei o mişcare alertă, de o dinamică apropiată celei gestualiste. Iar autoportretul este un fel de sursă, de imagine arhetipală pentru întreaga potretistică. Cea de-a doua este o subdiviziune, un derivat, dar unul de o anvergură excepţională, şi anume portretul cu o anumită identitate, în cele mai multe cazuri al unor mari personalităţi culturale sau persoane publice, în imediata lui vecinătate este portretul unor membri ai familiei artistului al unor oameni apropiaţi sau din cercul său de cunostinţe, sau cel anonim, vehiculul unor psihologii şi al unor caractere fără o identitate anume, dar identificate generic ca prezenţe umane cu un statut irepetabil, salvate din amorf prin consacrare artistică”, a explicat criticul de artă Pavel Șușară.