“O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale, un mesaj de actualitate, în fiecare campanie electorală

Mereu prezent în viața comunității prin spectacolele sale, Naționalul timișorean oferă în permanență spectatorilor subiecte care le cer să gândească, să judece și să facă propriile alegeri, în cunoștință de cauză.

Iată de ce, deloc întâmplător, Teatrul Națonal din Timișoara a programat reprezentația spectacolului “O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale cu două săptămâni înainte de alegeri. Spectacolul se joacă de trei ani cu sala plină, susținut de actorii Claudia Ieremia, Colin Buzoianu, Ion Rizea, Doru Iosif, Bogdan Spiridon, Victor Manovici, Cătălin Ursu, Adrian JIvan, Valentin Ivanciuc și Ionuț Pîrvulescu.

Povestea e  simplă. O cunoaștem cu toții și, iată, încă o trăim cu toții: campanie electorală, multă gălăgie, fapte puține, alianțe mai vechi și mai noi, prietenii de conjunctură (politică). Pare că ce vedem la televizor – de la emisiuni politice la can-canuri – și textul lui Caragiale nu diferă decât în interpretare, iar aici cel  care câștigă este Spectacolul. În rest, nici măcar nu mai apucăm să ne gândim că, de la una la alta, trebuie să tarversăm timpul.

“O scrisoare pierdută”, capodopera lui Caragiale, poate fi (re)văzută joi, pe 16 otombrie, pe scena mare a Naționalului timișorean. Flamboaiantul spectacol semnat de Ada Lupu spune, mult mai bine și cu mult mai mult umor, fix aceeași poveste care se întâmplă din patru în cinci ani, la noi: alegeri și  aleși care se vor din nou aleși, cu orice preț.

Foto: Adrian Pîclișan / TNTm