EDITORIAL: Manifestul unui fumator

EDITORIAL: Manifestul unui fumator

- in Actualitate, EDITORIAL 1, Locale, Stiri
0

de Miroslav STANICI

Fumez de aproximativ 10 ani de zile. Prima țigară am fumat-o înaintea examenului de Bacalaureat. În mintea mea am folosit-o ca un antidot pentru emoțiile care mă copleșeau.

Am continuat să fumez și după Bacalaureat, în timpul facultății. Era singurul lucru la care mă gândeam în cele mai grele momente, fie certuri, fie examene, fie încercări ale vieții  Am avut întotdeauna senzația că înainte de ceva important îmi este mai bine dacă fumez o țigară. Fumez seara, dar și dimineața înainte de a face orice. Am impresia că mă concentrez mai bine atunci când simt tutunul până în vârful degetelor de la picioare. Mă simt și mai bine când fumul îmi inundă plămânii, căile respiratorii și creierul, am o senzație de bine. E asta o plăcere vinovată? Probabil că DA.

Din 16 martie, fumatul în spațiile publice este interzis. Am impresia zilnic că fac parte din cea mai discriminată categorie de oameni. Fumătorii. Noi fumătorii suntem atât de vinovați încât nu putem avea dreptul la spații publice destinate special nouă, suntem priviți ca exemple proaste pentru deprinderile nesănătoase ale tinerilor teribiliști probabil ultimii care ne mai admiră. Suntem văzuți ca vinovați pentru răspândirea cancerului și a fumului în atmosfera „curată” din jurul nostru. Suntem atât de discriminați încât nu ne putem înființa locuri speciale populate exclusiv de către noi, cluburi, cafenele sau restaurante unde să existe o clientelă exclusiv fumătoare. Nici într-un club cu 100 de fumători şi un singur nefumător nu vom putea fuma, majoritatea se supune minorității. Perfect nedescriminatoriu. Am văzut că, mai nou,  animalele, minoritățile sexuale, politicienii cu viziuni periculoase (rasiști, comuniști) au drepturi. Singuri care nu au drepturi ci doar obligaţii suntem noi fumătorii. Plătim taxe tot mai mari pe pachete de țigări tot mai mici, iar după ce le plătim nu putem fuma la o cafea într-un restaurant, chiar dacă ar fi gol.

Discriminarea fumătorilor nu o regăsim doar la noi, ci peste tot în lume. În Amsterdam, de exemplu, să fumezi tutun în spații închise este interzis. Însă să te droghezi cu narcotice e perfect legal și nu supără pe nimeni. Da, știu, acum trăim într-o lume plina de fariseism. Un amic îmi spunea amenințător că o să mă îmbolnăvesc de cancer și el va plăti pentru tratamentul meu. „Surpriză”, i-am răspuns. Muncesc, iar jumătate din salariul meu merge pe taxe și impozite. Din acea sumă, o parte merge către asigurările de sănătate, pentru a-mi fi de folos pe viitor. I-am mai spus amicului că eu cred că sunt câteva lucruri ceva mai cancerigene decât fumatul, cum ar fi telefoanele mobile pline de radiații cu care orice puști se joacă zilnic de la vârsta de un an sau poluarea care inevitabil ne afectează pe toți. I-am mai spus acelui amic că știu și sunt conștient că legea nu e o chestiune de dreptate, ci o chestiune de putere. Și dacă există ceva mai periculos decât fumatul, cu siguranță aceea este ipocrizia.