de Miroslav STANICI
În ultima săptămână, cel mai activ jucător de pe scena politică a fost DNA, iar lovitura sub centură dată ministrului Darius Vâlcov părea că este suficient de puternică pentru al scoate definitiv şi irevocabil pe tânărul ministru din viaţa politică.
Am avut ocazia să îl cunosc personal pe Vâlcov şi am rămas cu o impresie excelentă, un om de bun simţ, atent cu cei din jur şi destul de emoţionat în fata jurnaliştilor. Ba mai mult, într-un interviu televizat, fostul preşedinte Traian Băsescu spunea despre Vâlcov că e ca şi copilul, lui crescut în organizaţia de tineret a PD-ul, şi că regretă enorm plecarea sa din guvern. Toate acestea nu au contat, însă, în fața valului de acuzaţii că ar fi luat șpagă în cimitir şi că ar fi avut tot felul de combinaţii neordotodxe în Slatina, pe vremea când era primar acolo. Procurorii nu au avut milă şi probabil că au încheiat cariera tânărului de numai 37 de ani.
A urmat cererea de arestare a lui Dan Șova, trimisă de procurori către Senatul României, pe motiv că ar fi încercat să prezinte tot felul de dovezi contrafăcute în dosarul „Turceni şi Rovinari”, şi probabil că acum „procuratorii” aşteaptă cu nerăbdare un aviz pozitiv de la Parlament. De DNA nu a scăpat nici Radu Mazăre. Deşi obişnuit cu chemările pe la direcţie, primarul Constanței părea vizibil afectat şi a promis la rându-i că îşi va încheia cariera de politician cât de curând.
Toţi cei trei despre care am făcut vorbire au ceva în comun: sunt lideri ai PSD, primii doi chiar senatori şi cel de al treilea şef de organizaţie pentru alți doi senatori, Nicolae Moga şi Alexandru Mazăre (membri ai PSD Constanța). Încă pe atâtea arestări, acuzaţii, reduceri la tăcere şi noul PNL face majoritate la senat. Adică în locul domnului Tăriceanu vine Vasile Blaga, debarcat de către USL în 2012. Dacă PNL reuşeşte să dea lovitura în camera superioară a Parlamentului, poate fi un preludiu excelent pentru o moţiune de cenzură care să schimbe încă de anul acesta guvernul Ponta.
Şi dacă de la stânga sunt extraşi unul câte unul de DNA, din partea cealaltă un om odată obedient regimului Băsescu, Horia Georgescu, preşedintele (demisionar) al ANI, vizitează şi el arestul. Şi e parcă imposibil, prea recent, să nu ne aducem aminte că Iohannis şi Hellvig au fost practic hărțuiţi în campania de la prezidenţiale, respectiv europarlamentare, de către ANI. Am fi poate cel puţin naivi să nu ne gândim că e posibil să existe legături între oameni şi evenimente. Cu toate acestea, nu ar trebui să uităm cum funcţionari publici, primari, viceprimari, tot felul de demnitari au fost declaraţi incompatibil de ANI şi au şi pierdut mandatele, şi oamenii aceştia au tot dreptul din lume să pună acum la îndoială verdictele primite. Sau să arate cu degetul spre gunoiul din instituţiile de forţă din statul român.
Trăim sau nu într-un stat de drept? Ar trebui să ne fie frică de SRI, de răzbunări personale? Probabil că NU! Atât timp cât nu facem politică, să nu ne temem. Însă se pare că politica a devenit un sport mai mult de echilibru, pare că DNA este un magnet care îşi schimba şi el polii în funcţie de putere. Răspunsuri nu are cine să dea. Preşedintele Iohannis vorbeşte puţin… şi contestatarii săi completează că face şi mai puţin. Probabil că deciziile aşteptate de noi toţi ar fi ca Iohannis să numească un şef la SIE şi unul la ANI. O dovadă de curaj ar fi desemnarea a doi şefi proveniţi din opoziţie pentru cele două instituţii.
Nu aveţi impresia că parcă ne lipseşte un preşedinte jucător? Parcă în momentul de faţă toată România, în loc să fie conectată la deciziile politice vitale pentru viitor, precum Codul Fiscal, Legea Învăţământului sau Legea Sănătății, privim tot mai atent către DNA, unde doamna Kovesi şi domnul Coldea parcă au ajuns să întruchipeze statul de drept. Și atunci de ce să nu ne dorim Kovesi şi Coldea preşedinte? So, KOCO for President!
