Ilare Bordeașu: „Pe vremea PDL eram văzuți ca niște servanți, ca niște perii de haine”

Ilare Bordeașu: „Pe vremea PDL eram văzuți ca niște servanți, ca niște perii de haine”

În perioada 8 – 9 mai, la Sinaia, sindicaliștii din FNS Alma Mater sărbătoresc 25 de de ani de la înființarea federației sindicale. În Timișoara în decembrie se împlinesc 25 de ani de la înființarea Sindicatului Liber din UPT. Lupta sindicală la nivel universitar în capitala Banatului și în vestul țării a fost intransigentă și fără menajamente. Este meritul în special al profesorului universitar Ilare Bordeașu. A condus timp de 8 ani SLUPT și a renunțat, deși oamenii îi cereau să continue. A rămas însă vicepreședinte ALMA Mater și coordonator pe zona de vest al federației național sindicale. Când a intrat în sindicat era doar un tânăr asistent. Se întâmpla cu peste 20 de ani în urmă. Oamenii au avut însă încredere în el și Ilare Bordeașu nu i-a dezamăgit. Acum, Bordeașu vorbește deschis despre bătaia de joc marca PDL, despre inepțiile fostului ministru Daniel Funeriu, dar și despre cum a reușit PSD să calmeze o masă ce părea de neoprit în urmă cu doar câțiva ani
 
Cât de greu a fost? Dacă ar fi să o luați de la capăt ați mai face același lucru?
Cred că aș face același lucru. Dincolo de dorința mea de pregătire profesională ca primă opțiune este și structura mea umană de a fi un luptător și un militant pentru respectarea meritelor și a drepturilor oamenilor. Greutățile le-am lăsat mereu în urmă.
 
În urmă cu doar câțiva ani sindicatele erau extrem de vizibile. Au fost greve, proteste, pichetări de instituții publice. S-a coborât ștacheta în ultima vreme?
A fost o perioadă de convulsii. Asta în special pentru că s-au ridicat oameni fără niciun fel de merite și era un haos de nedescris. Era trecerea de la o societate de tip statal la o societate mai liberală, altfel structurată în care au pătruns oameni ce urmăreau să se îmbogățească, neglijând valorile și structurile de bază ale unei societăți ce asigură prosperitatea și echilibru – așa cum era educația. Astea ne-au făcut să ieșim în stradă. Eram nedreptățiți nu numai salarial, dar era o decădere furtunoasă a educației și chiar o denigrare a ei. Lucrurile pe care noi le strigam atunci în stradă, se văd bine acum. O politică inconstantă ce a dus la degradarea educației.
 
Totuși sindicatele au început să devină tot mai puțin vizibile. Este situația actuală de așa natură încât să nu mai fie nevoie de proteste?
De ce nu se prea mai văd sindicatele… O să vă pară surprinzător, dar cel puțin în ultima perioadă se vede o politică socială. Înțelegerea și acordarea atenției de către actualul guvern, actuala putere de la guvernare se vede clar. Asta în comparație cu domnul fost ministru al Educației – Funeriu când eram ignorați total. Eram văzuți ca niște servanți, ca niște perii de haine. Funeriu ne privea de sus, fără să realizeze că de poziția sa depinde viitorul unei țări. Actuala conducere are un dialog, ne cheamă la toate problemele, discută cu noi, simte mai bine necesitățile.
 
Adică PSD este mai interesat de educație?
Vreau să spun clar: PDL și-a bătut joc de educație. PDL și-a bătut  joc de noțiunea de dialog social. La ei nu a existat noțiune, la ei a existat dictatură și punerea clientelară de oameni pe funcții. Unii întâmplător erau foarte buni, dar politica a dus la ruperea celor de la conducere de cei de jos. Între ei era doar un fulger: trebuia să execuți fără să ai dreptul să ciripești. Noi vorbeam și nimeni nu ne asculta. Acum suntem ascultați. Ne-au dat banii pe sentințe. Ce le pot reproșa? Le reproșez eventual că nu ne-au dat banii cum ne-au promis înainte de Paște…
 
Mai aveți o parte de bani de încasat…
Premierul a spus că restul de bani vor fi dați la rectificare. Dacă nu îi vom primi, noi nu suntem servanții niciunei puteri. Vor avea surprize. În iunie e rectificarea. Deși acești bani îi primim în avans față de ce a stabilit ordonanța de urgență. Trebuie să primim restul pe 2016, pe 2015 au fost achitați. Diferențele sunt obligațiile universităților. Dar trebuie să se gândească și Ministerul – universitățile nu au atâția bani să acopere atâtea goluri, dacă la finanțarea de bază vin tot mai puțini bani. Sper ca pe noua politică a actualului guvern să se redreseze educația din punct de vedere financiar.
 
Dacă îi iunie nu vin banii pe 2016 ce se va întâmpla?
Dacă în iunie nu vin banii, mă îndoiesc că vor fi greve și mitinguri. În mod normal banii cuveniți pe sentințe pe 2016 sunt o promisiune ce trebuie onorată de o putere care vrea să respecte o lege în țara asta. O lege ce nu a fost respectată de PDL și mai ales de domnul Băsescu care a râs de noi. Ne-a luat semnăturile și și-a bătut joc
 
Sunteți profesor universitar și aveți numeroase realizări pe plan profesional. Nu regretați că sunteți asimilat mereu cu sindicalistul Ilare Bordeașu?
(Râde) Da, este foarte nedrept. Asta o fac pentru că merg pe structura de luptător. Vreau să vă spu  că eu rămân un profesionist și niciodată nu voi renunța la actul didactic și de cercetare. Eu nu m-am afirmat prin lupta sindicală. Îmi doresc să știe lumea că sunt profesor. Unii folosesc noțiunea de lider de sindicat pentru că se tem să nu ocup o altă funcție de conducere. Atunci e cel mai ușor să te asimileze cu liderul de sindicat și nu cu omul cu calități profesionale, foarte bun cercetător, care este în vârfurile UPT, care cunoaște actul managerial și poate să treacă dincolo de luptătorul sindical și să ofere ceea ce cerea ca sindicalist.
 
Cea mai mare realizare din ultimii zece ani?
Cea mai mare realizare – rezultatul luptei pe care am dus-o să obținem banii pentru creșterile salariale. Pe Sindicatul Liber din UPT cea mai mare realizarea a fost cumpărarea și amenajarea unei baze de agrement la Pojejena  și faptul că am reușit să măresc numărul de sindicaliști. Să fac oamenii să aibă încredere în sindicat. Am pornit de la 150 de oameni și i-am lăsat la 720. Acum au ajuns la peste 800 dovadă că noul președinte, Podoleanu, omul cu care am lucrat atâția ani, poate să ducă la fel de bine munca noastră mai departe, lucru pe care ar trebui să-l înțeleagă toate persoanele din instituții cu poziții de conducere care se cramponează de funcții. Mă bucur că i-am convins pe oameni că sindicatul este o forță în care trebuie să ai încredere.
 
Cel mai mare regret…
Cel mai mare regret este că unii oameni nu văd în mine ceea ce sunt cu adevărat. Înainte de lider de sindicat sunt un profesionist în ale dascălilor și cercetării. Cu asta așa vrea să mă asocieze mai mult. Și cu un om care știe să lupte pentru drepturile lor din poziția de profesor în UPT și nu din cea de sindicalist.