EDITORIAL: Războiul cu Europa și războiul de acasă

EDITORIAL: Războiul cu Europa și războiul de acasă

- in Actualitate, EDITORIAL 1
0

de Miroslav STANICI

Turcia, Istanbul. Soare puternic. Prim-ministrul României zace cu un picior în aer după proaspăta operaţie la genunchi şi probabil îşi pregăteşte apărarea în fața procurorilor DNA care deja par că i-au pus gând negru, şi o urmărire penală de toată frumuseţea

La Bucureşti – ceva mai înorat. Iohannis, în plină şedinţă reunită a celor două camere ale Parlamentului, în loc să îşi susţină strategia de apărare propusă chiar de el părea că îl loveşte la operaţie, în cel mai băsist mod cu putinţă, pe Ponta. România lucrului bine făcut seamănă din ce în ce mai mult cu a lui „Să trăiţi bine!”. Măcar cel din urmă nu părea obedient ambasadelor din Marea Britanie, Germania şi Austria.

La o întâlnire cu Cameron, săptămâna trecută, Iohannis spunea că se gândeşte să despartă libera circulaţie de ajutoarele sociale. Aşadar muncitorii români din diaspora riscă să rămână cetăţeni de mâna a doua, aşa, ca un soi de iobagi democratici pe plantaţiile din Europa. O altă scatoalcă venea tot săptămâna trecută, de la ministrul de externe al Austriei, un țânc obraznic probabil intrigat de noua politică ecologistă a României. Acesta propunea reducerea alocaţiilor pentru copii românilor la valoarea lor reală din ţară adică la mai puţin de 20 de euro. Păi ce tratate de la Maastricht, Roma, Amsterdam sau Lisabona? Tot în Austria, politica pentru imigranţi devine tot mai rasistă, mai greoaie, mai plină de piedici. Se cer acte cu semnături şi patalamale speciale de zici că suntem în ’47, nu în 2015.

Dar politicienilor noştri nu le pasă, ei se gândesc doar la cum să îşi păstreze mandatul, influenţa şi puterea. Ponta pare scos pe jumătate din jocul politic, Iohannis tânjeşte la propriul guvern, de seamănă pe zi ce trece tot mai mult Gollum şi celebra replică „My preciousss…”, însă e trist, pare că singurul lucru adevărat din campania actualului preşedinte a fost „Ghinion”. În celalt spectru, PSD-ul pare paralizat de abandonul lui Ponta, de pierderea alegerilor şi de gândul că în mai puţin de un an vin alegerile. Pesediștii par panicaţi, depresivi şi supăraţi pe tot, de la cetăţeni până la propria conducere şi poate cel mai mult pe diasporeni, principalul obstacol în calea fericirii: preşedenţia.

Singurii care rămânem abandonaţi, fie prin ţară fie prin Europa, suntem noi cu grijile noastre zilnice. Politicieni au reuşit să ne înstrăineze de ţara noastră, de teritoriul nostru, atât sufleteşte cât şi fizic. Sintagma cu „ne-am luat țara înapoi” pare să fie valabilă doar pentru Iohannis şi camarila ataşată, plină de pedeliști vopsiţi în peneliști, de politruci şi lipitori. Şi dacă nu ar fi îndeajuns nenorocirile disporenilor, hai să ne amintim şi de faptul că sunt 6 luni de la câştigarea alegerilor de către Iohannis. Chici ce? Trăim mai prost, mai obedient, mai slugarnic. Nesimţirea e mai mare, pensiile parlamentarilor şi ele. Un lucru parcă nu ne lipseşte: speranţa ca într-o zi va fi mi bine. Când, unde și în ce viaţă, asta rămane de vazut.

P.S.: La Timişoara scatoalcele politice sunt ceva mai romantice, primii doi oameni din judeţ se ceartă prin pupături combinate cu certuri pe succesiunea în consilii, pe fotbal şi pe blonde, multe blonde.

Ce trist. Suntem ai nimănui!