EDITORIAL: Cum să pui mâna pe banii publici…

EDITORIAL: Cum să pui mâna pe banii publici…

- in Actualitate, EDITORIAL 1
0

de Robin H

Președinte scump. Circa 5.000 €. Parlamentarii o făcură și ei, cică sunt speciali. Tu Românule ce faci? Intrarăm în Europa și le copiem statutul; așa o fi. Dar banii publici când vom începe ai păzii, ca în UE?

Poveste veche și îndelung exersată, păcatul omenesc trebuia parcă să se întindă până la bunul altuia. Societatea se apără și ea cum poate în funcție de gradul de dezvoltare. Țările bogate recunoscfurtul mărunt cu un sentiment de lehamite. Sunt la modă jafurile, cu sume mari și idei cât mai îndrăznețe. Uneori avem jaful ecranizat, alteori, întâi vedem episodul TV apoi furtul inspirat de acel serial (Jaful  Londra la un depozit de valori inspirat de serialul ˮNumereleˮ) Istoria a consacrat jaful între națiuni, pretextul oferit fiind războiul, colonizarea, sau pur și simplu prăduirea. Experte totuși imperiile care finalmente sunt astăzi țări onorabile iar cetățenii lor privesc cu dispreț furtișagul celor proveniți din țările sărace sau puțin dezvoltate. Esența: furtul mărunt e rău privit, însă jafurile țin capul de afiș.

Remarcabil, țările dezvoltate au cu totul altă atitudine când e vorba de interesul public. Legislația e pusă la punct astfel încât rareori este relevat furtul banilor publici. Achizițiile publice se desfășoară întocmai iar contractele cu statul sunt controlate cu atenție. Interesul public în România este palid. După anii ’90 în paralel cu clarificările de ordin politic și libertatea persoanei, fenomene în progres, economicul a rămas de căruță. Românii au fost mereu bombardați cu scheme piramidale, ba chiar Vântul le-a răspândit uneori, și mult mai important, peste paguba suferită de indivizi este multipla eroziune a banilor publici, fenomen ce contribuie la sărăcia tuturor. Pentru că în România avem de mulți ani doar achiziții publice păguboase pentru țară. Dar sunt benefice partidelor politice, toate.

Trecem peste opera de prăduială generalizată ce persistă și punctăm. Azi numai jefuiește nu-ș ce împărat, acum chiar puterile desemnate să conducă țara, chiar ele jefuiesc. Legislativul publică în exces o lege pentru restituiri iar executivul ‘ne execută’.  Să te mai miri că DNA-ul e la mare cinste. Trecem, cum spuneam și ajungem la banii publici și ne uităm cum se risipesc toate, dispar măsluit. Prețurile în construcții sunt record, contracte mamut la orice primării, totul regizat ca la carte. Să amintim și șpăgile percepute pentru autorizații. Acolo cel puțin ei se expun, și ajung să plătească.

Acum hai să parcurgem un pasaj fiindcă ne vom cultiva și noi în cele din urmă: ˮ Societățile fictive  îndeletnicindu-se cu tot ce doreai, lucruri de care aveau nevoie toate departamentele orașului, ori instituțiile municipiului. Odată adjudecat un contract cu orașul acest contract devenea irevocabil, tot ce avea de făcut personajul era să organizeze perfect rețeaua aparențelor să obțină privilegiul asigurându-și contractul de aprovizionare a orașului, un anumit material, apoi să-și subînchirieze acel contract unui adevărat furnizor care făcea treaba. Apoi împart profitul direct sau sub formă de donații în favoarea unor cluburi sau organizații politice …. ˮNo’așa că pasajul de mai sus pare desprins dintr’un rechizitoriu apoi scăpat de vreun procuror ce anchetează un personaj? Astăzi avem lista de 1KM cu primari și funcționari c.j specializați în tactica descrisă mai sus. Nota bene însă: textul e dintr’un roman ce descria îmbogățirea ‘cu acte’ la Chicago prin anii 1900. OK?

Romanul The Financier by Theodore Dreiser apărut la Chicago în 1912, tradus la București în 1993.

Ajungem la concluzia că ce e rău pătrunde pe toate căile. Dar ce e bun când va pătrunde? Suntem  astăzi în situația că DNA-ul nu mai prididește cu dosarele, pungași după pungași. Trebuie ca opinia publică să insiste determinând legislativul să prefațeze prin copiere metodologia și legea existentă  atât în SUA cât și în UE referitor la achizițiile publice. Abia după aceea avem și KM-ul de autostradă mai ieftin iar contractele semnate de primărie vor coborî din copac. Americanii doar ne-au consiliat sistemul juridic, acuzarea, cu scopul de a întări capacitatea acestora de a lupta cu infracțiunile. Am învățat să le punem cătușe dar nu-i de ajuns. Licitația publică trebuie să fie corectă și fără comision.

Robin titra un alt editorial Money is good. Money is God in action ….Banii sunt buni. Banii’s Dumnezeu în acțiune! Așa să fie, adică banii obținuți legal – banii publici furați sunt ochiul dracului

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *