Vineri, 18 iunie, un sobor de preoți, în frunte cu ÎPSS Ioan, mitropolitul Banatului, a susținut o slujbă religioasă la biserica din cadrul Muzeului Satului Bănățean, în memoria celor morți în câmpia Băraganului. Evenimentul a avut loc cu prilejul comemorării celor 70 de ani de la deportarea bănățenilor în Bărăgan. Manifestarea a fost organizată de Asociația Foștilor Deportați din Bărăgan Timișoara, cu sprijinul Mitropoliei Banatului și al Muzeului Satului Bănățean.
ÎPSS Ioan a spus cu acest prilej: “Dragi frați și surori, în urmă cu 70 de ani, era o zi la fel ca aceasta. Pământul Bărăganului era greu, iar vântul îl mângâia cu aripile sale. Din adâncul liniștii și din cancelariile comuniste, a venit o furtuna peste spicele de grâu și peste părinții dumneavoastră și peste mulți dintre dumneavoastră. Au plâns atunci mame cu copiii în brațe. Avem aici un preot care avea 4 luni atunci, iar mama l-a pus într-o pernă și l- a dus sute și sute de km știți în condiții. S-au vărsat atunci multe lacrimi. Mai mult, mie și celorlalți români ne-a fost interzis să cunoaștem pătimirea frățiilor voastre. În cărțile de istorie se vorbea de 8 mai 1921, decât de 18 iunie 1951, ziua deportărilor bănătenilor în Bărăgan, de Rusalii. Această dată a fost interzisă din istorie. Acum ziua de Rusalii a fost pusă în cartea dăinuirii noastre. De asemenea, nu am știut de sora mea. Am aflat după mai mult de 35 de ani că am o soră dincolo de Prut și se cheamă Basarabia pe care o privesc și astăzi printr-un gard de sârmă înghimpată, făcut nu de o fabrică, ci dintr-o semnătură cu sânge românesc al celor răpuși de gloanțe“.
Cu acest prilej au fost decernate medalii și diplome și au fost prezentate expoziția de fotografii din timpul deportării și a expoziției de carte având ca subiect deportarea în Bărăgan, cu prezentarea cărților noi apărute.
Deportările în Bărăgan au avut ca scop relocarea forţată a populaţia care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi în Câmpia Bărăganului. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniştii aflaţi la putere. Etniile din Banat erau considerate „elemente cu un factor ridicat de risc”.
Deportările din Banat reprezintă un proiect amplu de epurare socială realizat de regimul comunist din perioada Gheorghiu Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan au fost scoşi din casele lor, fără niciun anunţ prealabil, peste zeci de mii de oameni începând cu femeile, bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor.
