Chintă Royală (III) Damă

Chintă Royală (III) Damă

- in Actualitate, EDITORIAL 1, Locale, Stiri
0

de Robin H

Coronavirus e la modă, toată lumea se ferește, în special Bursa tremură. Astăzi Trump’ Coronavirus Strategy ‘Stay Clean’ : Wash Hands and Avoid Friends. Păi noi aici ăștia din Europa chiar asta facem.

Editorialul curge de la sine după această introducere. România după trei decenii, cu toții începem a gândi parcă altfel şi cu timpul chiar vom deveni alţii, nu de alta dar peste câțiva ani ne apropiem de paritate atunci când numărul celor născuţi după 1989 este egal cu numărul celor trecuți de tinerețe. Schimbarea se produce mai întâi în noi înșine apoi în societate. Se văd și unele semne ale schimbării dar nu poți schimba totul cu de-a sila. Se mai ivește câte-un Lăutar “degeaba 30” iar toți pensionarii aplaudă. Însă dialogul social a început chiar dacă îmbrânceala rămâne limbajul primar. Schimbări se produc dar pentru unii amar. Președintele Iohannis face negreșit istorie: lumea în stradă; jos psd-ul.

Probabil nu există altă țară ca România, Tv-uri pe toate gardurile. Înainte Tv1 și Tv2 astăzi canale TV cârmuite de formatori de opinie ce-și tot sparg capetele doar că împart simpatiile. Anglia? Păi acolo BBC 1,2 și pe bani grei poate afli alte posturi. America idem. Acolo ei nu mai discută despre pensiile speciale deoarece ele nu există. Omul e liniștit acolo, gândește la ziua de mâine. Avem dezbateri ce parcurg mai mulți Km decât construim noi anual Km de autostradă și totul degeaba fiindcă pensiile speciale vor dăinui atât timp cât lor obrazul nu le crapă, alții suportă. Cum stăm cu ieșitul în stradă? Joburile sunt mai bine plătite sau mai prost omul se pregătește profesional pentru una sau alta. Ok?

Miracolul polonez. Nu există așa ceva. Non sens. În Polonia oamenii nu vorbesc de vreun miracol dar toți se bucură de un nivel de trai crescut își cunosc interesul, tineretul e la locul lui ăia de pe vremuri sunt care prin cărțile de istorie care prin albume. Nici un cuvânt despre cine, și ce ar făcut el cândva, Lech Wałęsa e istorie precum alți oameni de seamă, doar la noi încă cu procese. Polonia cu America.

Când e vorba de Națiuni conlucrarea e cuvântul de ordine, competiție cu alte națiuni și nu înlăuntrul națiunii. Tot polonezul respectă pe alții ca el, evreul și ungurul la fel, numai românii rămân dezbinați. Secu de vină? Zicea asta și acela pierdut în istorie adică l-a învins secu, acela care n-a făcut mai nimic. Vrem să spunem următoarele: toată Europa de Est a protestat împotriva comunismului , mai hotărât sau mai puțin, începând cu EstGermania în 1953, Ungaria 1956, Primăvara de la Praga 1968, Polonia Solidarność 1980, numai la România nimic. Asta dacă nu ne amintim de scena cu balconul în 1968,cu oamenii adunați în piață unde cel mai iubit dintre pământeni le ținea o cuvântare. Balconul din 1989 rămâne totuși un reper unde el fugea cu elicopterul tot Estul cu proteste doar România cu adeziune. Atunci ce tot vrem? De revoluție să nu vorbim că abia au prididit agenturile, comunismul era vetust. Președintele Iohannis este primul care a reușit să scoată lumea în stradă în România. Uneori chiar o sută de mii de oameni sau mai mult. Nu contează de ce, sau pentru ce. Lumea românească există și sub forma unui protest. Iar acest protest poate fi realmente util societății și națiunii române, acuma știm precis că se poate. Chiar a fost amuzant când pe la 8 dimineața cine ciocănea la poarta CSM. El, ditamai domn președinte. Iar în anul de grație 2020 PSD este istorie, mai precis avem guvernul meu. Ce va urma mai vedem. Important este că Herr Iohannis scrie istorie, pentru asta era ales, asta face. Uneori există șansa istorică pentru ca tu națiune să poți evolua rapid depinde dacă mai prinzi trenul.

Anul 2001 când fostul președinte Iliescu își pregătea vizita la ONU, foarte importantă. România avea parcursul înspre UE însă ne trebuia întâi la NATO. Dar a intervenit 9/11 cu Gemenii prăbușiți în New York, apoi vizita în America, întrevederea cu președintele George W Bush anulate, abia prin 2004 am intrat în NATO. Tot prin 2004 ne-a pus Dumnezeu mâna în cap și era cât pe ce să facem un pas mare. Însă nu a fost să fie, probabil dacă la PSD era un strateg cu cap acela putea salva țara, partidul putea deveni un partid european, oricum avea nevoie de o bază nouă, așa cum abia acuma se tot chinuie.

Candidatura Doamnei Lia Roberts la Președinția României a fost eveniment crucial. Numai că vocea strategului PSD nu s-a auzit, probabil grupul conservator din partid care se opunea reformelor dicta pentru viitor altceva și nu s-a auzit glasul rațiunii? Doamna Lia Roberts era născută în România șefa Republicanilor din Nevada și aproape de Președintele Bush oare ce ne mai trebuia? Evident trebuia reformă în PSD partidul chiar se putea reforma, iar România avea parte de multe învestiții, banii UE dar și relația cu America. Țara ar fi propășit și eram mai aproape de Polonia, însă partidul ce domina nu a permis liberalizarea țării, Doamna Lia Roberts nu a avut șansa candidaturii eficiente și la TV-uri înspre final apare peste noapte chiar Năstase candidat PSD. Doamna Lia Roberts a plecat mâhnită în America iar Adrian Năstase mergea la închisoare. A avut grijă de asta candidatul Băsescu care recita de zor lozinci anticomuniste și în final a devenit președinte. Băsescu avea un merit știa să și asculte.

Așadar nu avem România precum Polonia. Bine cel puțin că astăzi românii au învățat să protesteze, partidul PSD este obligat să se reformeze ca partid, apoi națiunea română se va consolida cu timpul.