Anina locul în care când intri la clasă trebuie să fii prima oară părinte și apoi dascăl… Interviu cu Cornel Boboescu, directorul Liceului “Mathias Hammer„ din Anina

Anina locul în care când intri la clasă trebuie să fii prima oară părinte și apoi dascăl… Interviu cu Cornel Boboescu, directorul Liceului “Mathias Hammer„ din Anina

- in Educatie, Locale, Slider, Stiri
0

Lucrurile încep să meargă în micuțul orășel din Caraș-Severin, Anina. Pentru prima oară în fostul orășel minier, inspectorul școlar general de Caraș-Severin a fost la deshiderea liceului din Anina. Nici dascălii ieșiți de mult timp la pensie nu își amintesc de un eveniment similiar. Totul a coincis cu revenirea în funcția de director al Liceului “Mathias Hammer„ din Anina și a școlilor aparținătoare al lui Cornel Boboescu. Un spirit liber în gândire, fostul și actualul director de la Anina vrea să schimbe soarta elevilor și mentalitatea dascălilor… Totul pentru un singur scop: un viitor cât mai bun pentru elevii Aninei.

După doi ani ați revenit în fruntea Liceului “Mathias Hammer„ din Anina. Ce obiective aveți?

În primul consiliu profesoral de după revenire am spus că actualul mandat ar putea fi unul foarte scurt. În scurt timp se va organiza concurs pentru directori și directori adjuncți. Acolo se poate întâmpla orice. Obiectivul meu a fost obiectivul propus la începerea anului școlar. Să organizăm cât putem de bine începutul anului, desfășurarea activităților referitoare la realizarea încadrărilor, a orarului. Un alt obiectiv pe care îl avem este să obținem dosarul pentru acreditare. În primul mandat am obținut autorizație pentru o nouă specializare: electronică și automatizări cu specilaizarea pentru ciclul superior: tehnician operator și tehnică de calcul. Vremea a trecut și ajungem la perioada în care trebuie să depunem dosarul pentru obținera acreditării. Sperăm că vom obține acreditarea. Acestea sunt obiectivele pe termen scurt.

Ați început cu dreptul. La începutul anului școlar la Anina a venit inspetorul școlar general de la IȘJ Caraș-Severin. Cum ați reușit să îl aduceți?

Din câte am vorbit cu colegii mai în vârstă decât mine, nimeni nu își amintește ca un inspector general să fi fost vreodată la deschiderea anului școlar la Anina. În 2011 am sărbătorit 100 de ani de la darea în folosință a școlii din Șteierdorf. În vara anului respectiv am avut o sărbătoare frumoasă la care a participat și inspectorul de zonă, doamna Sorina Corcoață și inspectorul general la vremea respectivă, tot domnul Adrian Doxan. A fost anul în care am început reabilitarea școlilor, iar în acea vară școlile arătau groaznic. Atât de rău arăta școala din Șteier încât în partea din spate a trebuit să punem un benner să nu se vadă tencuiala căzută. A fost ultimul eveniment organizat în școală. După o lună a început reabilitarea, iar acum școlile arată impecabil. L-am invitat pe domnul inspector general să participe la redesciderea școliilor și acum la revenirea dumnealui la Inspectortul Școlar Caraș-Severin, să marcheze și finalul unei perioade cu condiții rele de studiu. A fost, a văzut, a fost impresionat de ce a văzut și așa l-am avut între noi pe inspectorul general.

Ce ați găsit la doi ani după revenirea dumneavoastră în funcție. Ați simțit că s-a distrus o parte din munca dumneavoastră sau din contră?

Am lucrat întotdeauna în echipă și am lucrat cu echipele de conducere. Și în acești doi ani, chiar dacă nu am fost director, am fost implicat și în procesul educativ și administrativ. Nu am fost pe funcție, dar de lucrat am lucrat împreună. Pot să vă conduc în laboratorul de limba și literatura română… Este un laborator frumos și dotat, făcut înainte de a fi director și de a se începe reabilitarea școlii. Am și autorizație de la Inspectoratul Școlar pentru el.

V-a ajutat și soția? Știu că și ea este profesoară de limba română în liceul pe care îl conduceți…

Da… Soția își vede de ale ei (râde)

Se simte un fel de concurență?

Da, uneori se simte (râde din nou). Uneori se simte și concurența dar e utilă însă. Ne susținem reciproc. Cel mai mult m-a ajutat că m-a lăsat să revin la conducere. De multe ori mă duc acasă mai mult ca la hotel. Mă duc mănânc, dorm, mă spăl și o iau de la capăt… Este un sacrificiu din partea familiei, iar copiii noștri au resimțit sacrificiul destul de acut. Eu tot spun că am copii în interesul învățământului. Asta e situația. Aș vrea să poată să meargă cu capul sus pe stradă și nimeni să nu poată striga după ele: “Tatăl tău a distrus aia, sau nu a făcut cealaltă„.

Cu ce probleme vă confruntați la școlile din Anina?

Ca în toate școlile sunt și elevi foarte buni, sunt și elevi mai puțin interesați, dar care prin cooparticipareea noastră pot deveni mai interesați de procesul de învățământ. Primul semnal trebuie să vină de la noi. Cât de serioși suntem cu orele, cu prezența, cu intratul la timp la ore. Și cât timp pierdem la ore. Una dintre problemele pe care o resimțim puternic este scăderea natalității. În momentul în care eu am intrat în învățământ, în urmă cu ceva mai puțin de 20 de ani, erau la ciclul gimnazial patru clase paralele. Începând de anul acesta ne vine de la ciclul primar o singură clasă. Asta înseamnă posturi mai puține. O ușiță de scăpare a fost că mai multe cadre didactice s-au mai pensionat în timp. E destul de greu însă. Avem școli frumoase, care, din păcate, în timp vor fi depopulate. Asta dacă nu se întâmplă ceva. Am ridicat această problemă și la deschiderea anului școlar și domnul inspector general îmi șoptea din spate: “Vorbiți cu părinții„.

Dacă veți câștiga concursul de director ce plan aveți pe termen lung pentru școlile din Anina?

Prima mea preocupare este procesul de învățământ. Apoi ar trebui să încercăm să corelăm meseriile pe care le propunem cu cerințele pieței. Nu prea putem vorbi de o piață de muncă în Anina, de solicitare de forță de muncă, dar la nivel național, sau regional cred că putem pregăti elevii să-și atingă obiectivele. Interesul elevului este preocuparea. În primul rând sunt părinte și gândesc și prin acestă prismă. Pregătirea pe tremen lung a meseriilor, calificărilor pe care le socilităm. Poate că o clasă de școală profesională ar fi utilă. Sperăm să legăm niște relații, niște parteneriate cu firme de profil interesate care să sprijine procesul de învățământ. Avem și am avut și în trecut astfel de parteneriate. Am particpat cu elevii la diverse acțiuni și activități. Recent am avut o discuție cu “Universitatea Eftimie Murgu„ din Reșița. Tot ar fi niște lucruri pe termen lung. Indiferent cine este la conducera școlii, important este elevul. Dacă o universitate se implică în mediul economic, industrial al zonei este în folosul zonei și este în folosul universității. Și ei sunt într-un proces de recâștigare de capital și cred că este o inițiativă bună, consistentă. Sperăm că se va materializa.

Ce ați spune la final?

Sper doar să ne fie sănătoși elevii și părinții să le poată asigura confortul emoțional de care au nevoie. Pentru că aici întâmpinăm o problemă. Când intri în clasă în primele minute trebuie să faci consiliere. Asta este realitatea.

De ce se întâmplă asta?

Mulți au părinții plecați în străinătate, iar efectele sunt vizibile. Impactul emoțional este puternic asupra lor. De multe ori sunt nesupravegheați și preocupările pe care le au se realizează mai ușor: tabletă, Interent, calculator. Nu e doar atât. Faptul că nu găsesc un sprijin, un echilibru emoțional, aici e marea problemă. Nu reușesc să se concetreze la conținuturile și competențele pe care vrem să le transmitem, să le formăm. De aceea când intri la clasă trebuie să fi prima oară consilier sau părinte și după aceea dascăl. Asta este realitatea, nu sunt invenții.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *