Stalingrad…

Stalingrad…

- in Actualitate, EDITORIAL 1, Stiri
0

de Robin H

Cristoiu a dovedit de mult talentul de ziarist, astăzi însă a dovedit că este un bun român. Participarea lui Duminică, 25 Octombrie 2015 la Rossoșka, la 50 de kilometri de Stalingrad unde s-a inaugurat Cimitirul de Onoare al militarilor români căzuți la Stalingrad, reportajele scrise, mai ales apariția Live la B1Tv în emisiunea de Vineri la orele 19:00 totul este făcut de Cristoiu pentru români. Mai ales că după ce ai luat act de realitatea istorică, nu aia mâzgălită prin cărți, începi să te întrebi și chiar dai verdicte. Cea mai importantă concluzie: mareșalul nu avea motive să meargă dincolo de Basarabia, iar răsplata a venit, după război. Hitler cel real și cu vipușcă la mustață avea să-l invite să trimită trupe românești la Stalingrad, ca să asigure flancul,  dar el trebuia să spună: pardon! Era destul că-i ținea pe nemți cu mâncare și benzina necesară mașinăriei de război, totul pe veresie, un contract care nici în ziua de astăzi încă n-a fost onorat. Cert este că mareșalul a trimis mai mulți români decât i se ceruse, la Stalingrad, cadoul lui Hitler fiind un Mercedes nou. Halal.  Istoria cunoaște mulți nebuni fie ei cu sau fără mustăcioară, Rusia pictându-le neputința de-a lungul veacurilor în tablouri celebre sau opere de artă. Omenirea ar fi câștigat enorm dacă Hitler citea în tinerețe „Război și pace ” … măcar atunci când era închis … în loc de asta el s-a apucat de scris „Mein Kampf” … îl preocupa soluția pentru evrei  așa că s-a dus înspre Est să o găsească, și a găsit.  

Revenim la cimitirul militarilor români trimiși prostește pân’ la Stalingrad și prăpădiți pe acolo aproape 160.000 morți, răniți, dispăruți. Cristoiu explică: până la ofensiva rușilor cei morți erau îngropați, Bucureștiul afla de soarta lor, însă după ofensivă s-au risipit cu toții și au fost dați ca dispăruți. Cine știe pe unde le putrezesc oasele ? Datoria noastră, astăzi, este să le purtăm respect.

Până să vedem noi ce ar trebui făcut, să amintim ce au făcut alții. Nemții, după ei ungurii, încă din 1992 au demarat efortul lor pentru a-i cinsti pe ai lor, pe nemții și ungurii căzuți la Stalingrad. România a cunoscut acest efort, putea face și ea la fel, dar politrucii noștri n-aveau timp și bani. Morții cu morții, și vii cu viile ! Cine să se ocupe: unul era persecutat de „secu”, altul cam reticent privind orice contact cu Rusia iar ăstălalt pus pe scandal , cu osebire la ruși …. și așa am ajuns în 2015 și ar fi expirat termenul când puteai face ceva. Noroc cu Ponta care a dat 150.000 €uro din fondul de urgență, din buget nu se putea dar plătim catedrala neamule , și așa am fost și noi prezenți pe 25 Octombrie 2015 la Rossoșka, unde s-a inaugurat Cimitirul de Onoare al militarilor români căzuți la Stalingrad. Guvernul l-a trimis pe Teodor Meleșcanu, era și de la MApN, apoi și societatea civilă reprezentată prin două femei descendente ale celor dispăruți …

Altfel … alde prezidentu tăcut de felul lui. Nemților le pasă de români? Da, când îi pui la treabă.

Cristoiu pune punctul pe i. Adică nu suntem în stare să avem și noi acolo în Rusia câțiva care să reprezinte România acolo la fața locului? Problema se pune astăzi cu identificarea osemintelor și depunerea lor în cimitirul românesc. Avem acolo 6 hectare, cimitirul românesc poate mâine copia modelul nemților și ungurilor care și-au identificat în mare măsură pe cei pieriți pe front. La noi însă este abia începutul, au fost identificate numai osemintele la 2 (doi) soldați. Noi tot la coadă.

Editorialul de astăzi din banatulmeu.ro se alătură efortului celor de bună credință, să-l citim pe Ion Cristoiu și neapărat să-i punem la treabă pe oamenii politici. Bugetul României ar trebui să aibă neapărat câteva milioane €uro pentru a trece abia acuma la treabă: impulsionarea eforturilor de identificare a osemintelor celor care s-au prăpădit pe pământ străin unde n-aveau ce căuta, dar trimiși pe aripile vântului …. bugetul are bani pentru vrute și nevrute, dar nu pentru români. În speranța că Guvernul Ponta rămâne conștient și prinde cheltuiala pentru cimitirul românesc de la Stalingrad încheiem pe ton optimist: totuși vă dați seama ce era dacă aveam azi guvernul meu ?