Alin Socol:
În ultima perioadă s-a făcut o adevărată emoție în ceea ce privește existența unei cauze la Tribunalul Galați în privința emiterii unei soluții care statuează faptul că denominarea leu – franc elvețian constituie o clauză abuzivă.
Aceste discuții trebuie puse într-un cadru juridic bine delimitat, dat fiind faptul că în acea speță s-a constatat caracterul abuziv al clauzei care prevedea imposibilitatea Băncii de a percepe o rată a cărei valoare depășea cu 10 puncte procentuale valoarea francului de la momentul semnării contractului.
Deci speța are particularitatea ei, fiind foarte rare convențiile care conțin o astfel de clauză, mai mult decât atât nu poate constitui jurisprudență o hotărâre de la Tribunal, constituindu-se jurisprudență doar hotărârile de la Curțile de Apel respectiv ICCJ.
Argumentele expuse de mine sunt confirmate de Curtea Europeană de Justiție prin emiterea deciziei C/26/2013 care menționează faptul că se constituie în clauză abuzivă situația în care Banca te-a împrumutat în calitate de consumator cu o sumă în franci elvețieni convertită în lei la cursul de cumpărare și se percepe o rată la cursul de vânzare, deci această decizie nu se referă la denominarea leu-franc pe parcursul derulării contractului.
Ceea ce reprezintă un adevărat câștig este acela obținut în premieră de subsemnatul în instanțele timișene prin care s-a constatat caracterul abuziv al convențiilor care permiteau Băncii să majoreze dobânda inițială pe parcursul contractelor în funcție de indicii RIBOR sau EURIBOR.
Avocat Alin Socol
