Nemțoaica cu suflet de româncă

Nemțoaica cu suflet de româncă

- in Interviu, Locale, Social, Stiri
0

Anul trecut, la sfârșitul toamnei, am plecat, în scop profesional, la Halle, Germania, un orășel foarte cochet aflat la aproximativ 100 de kilometri de Berlin. Având în vedere că eram puţin agitat datorită instalării în noul meu apartament din Halle, care urma să-mi fie casă pentru două luni, nu prea am băgat de seamă noii mei vecini. La un moment dat aud „bună ziua!” și brusc m-am trezit la realitate. O făptură blondă se apropia de mine cu pași repezi și îmi vorbea într-o română coerentă și clară cu o urmă de accent nemțesc. Am rămas năucit, a fost o surpriză la care nu mă așteptam la 1.200 de kilometri de casă. Dommnișoara îmi întinde mâna si se recomandă: „Sarah Munch. Am locuit la Sibiu și ştiu să vorbesc românește”. Brusc mi-a apărut zâmbetul pe față. Eu nu vorbeam deloc germană. În gândul meu mi-am spus că am găsit salvarea și acum pot afla orice îmi vor spune nemții.

Din vorbă în vorbă ne-am împrietenit și am început să povestim fiecare problemele cu care ne confruntăm, eu în România și ea în Germania, ba chiar să ne dezbatem preferințele politice și apoi să bem un vin. Am vorbit despre Klaus Iohannis, despre Herta Muller, dar și despre mâncarea germană. Sara îmi aducea aminte de România. Mă simțeam de parcă i-aș fi întors vizita unei vechi prietene, așa că i-am propus să facem un interviu, iar mai jos puteți citi rezultatul.

Miroslav Stanici: Când ai venit pentru prima oară în România?

Sarah Munch: În anul 2005, pentru că am fost interesată să fac voluntariat și trebuia să stau doar două săptămâni, mi-a plăcut atât de mult că m-am întors și am mai stat încă 18 luni. Am locuit la Sibiu.

MS: Ce activități ai avut în România?

SM: Am terminat liceul și am vrut să văd cum e lumea, am vrut să fac și ceva pentru ea. Așa că am făcut voluntariat la biserica ortodoxă. Am avut grijă și de bătrâni. Îi întrebam de ce au nevoie, le cumpăram scutece pentru adulți, îmbrăcăminte, tot ce aveau nevoie.

MS: În afară de Sibiu, ce-ai mai vizitat în România?

SM: M-am simțit forte bine în România, ba chiar mai bine decât în Germania. Voluntariatul pe care îl făceam acolo parcă îmi dădea un sens în viață. Mi-a plăcut foarte mult să merg cu mașina de ocazie și să-i cunosc pe români, am văzut toată țara. România e o țară mai liberă decât Germania, poți să stai cu cortul oriunde vrei, nu te împiedică nimeni, iar oamenii au fost foarte deschiși cu mine. De exemplu, în tren oamenii vorbeau cu mine, am rămas surprinsă, pentru că la noi nu se vorbește cu străinii, aici când ești într-un compartiment cu altcineva fiecare își vede de treaba lui.

MS: Spune-mi, te rog, și despre lucrurile care nu ți-au plăcut în România.

SM: Asta e o întrebare foarte generală, dar îți pot spune că nu mi-a plăcut corupția. Un medic nu ne-a băgat în seamă când am mers cu o bătrânică la el. Am avut senzația că nu se uită la noi pentru că nu i-am dat nimic. Nu mi-a mai plăcut nici când un domn care m-a luat la ocazie mi-a spus că toți țiganii ar merita să fie puși pe foc. Nu mi-a plăcut faptul că bătrânii aveau pensiile foarte mici, nu se puteau întreține cu acei bani. Iarna, bătrânii de care aveam griijă nu puteau plăti gazul… A fost dureros, însa mi-ar plăcea să vorbesc mai mult de lucrurile care mi-au plăcut. De exemplu, în România mi-au plăcut nunțile, am fost la nunta colegei mele de apartament.

MS: Îți plac tradițiile de nuntă?

SM: La noi (n.r. – în Germania) nu există ca toată lumea să danseze împreună, iar asta mi-a plăcut în România, că am dansat toți împreună, am intrat și eu în horă. Am fost interesată de tradiții și le-am învățat.

MS: Ai mai veni în Romania? Ai lua-o de la capăt?

SM: A fost un lucru foarte bun după liceu, dar acum nu am planuri să mă întorc în România. Am impresia că e foarte greu să găsești un loc de muncă. Însă aș vrea să vin în vizită. Îmi place mult să stau de vorbă cu românii și să merg în țara lor. Nu am mai fost acolo de trei ani și jumatate. Am în plan să mă întorc acolo în 2016, în vacanță.

Miroslav Stanici